Avva Pafnutie şi Supraomul lui Nietzsche

Pornindu-se de dimineaţă cu nişte treburi grabnice, Avva Pafnutie se pomeni înghesuindu-se pe scara tramvaiului cu Supraomul lui Nietzsche, extrem de hotărât să urce.

Cum scara era destul de îngustă iar Supraomul lui Nietzsche avea nişte umeri laţi, enormi şi nişte bicepşi ce l-ar fi făcut de ruşine până şi pe robotul acela venit din viitor să-l omoare pe duşmanul său din trecut, ce-i va da bătăi imense de cap în timpul lui  (incredibil de îmbârligate paradoxurile astea temporale, nu-i aşa?), Avva Pafnutie hotărî să cedeze şi să purceadă apostoleşte pe unde-l mânau trebile zilei.

Mai apucă, doar, să zărească cu coada ochiului cum Supraomul lui Nietzsche fu luat în primire de trei controlori vânjoşi, ce-ncepură să-şi exercite asupra lui voinţa de putere, nevrând să înţeleagă explicaţiile acestuia precum că biletul de tramvai e destinat doar oamenilor, verigilor intermediare,  în timp ce el, ca Supraom…

În fine.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s