Cum a salvat Avva Pafnutie un agnostic de la o moarte sigură

Întâlnindu-se întâmplător la piaţă cu un agnostic, Avva Pafnutie se întoarse o bucată de drum spre casă, cu acesta, prinzându-se, fără voia lui, într-o discuţie filosofică alambicată şi peste măsură de nefolositoare.

La un moment dat, întâmplarea făcu ca în calea agnosticului să apară o gură de canal cu un capac insuficient de bine fixat, astfel că acesta căzu înăuntru, prăbuşindu-se la o adâncime destul de mare. Avva Pafnutie, desfăcându-şi cingătoarea de la brâu, încropi un soi de funie, cu ajutorul căreia reuşi să-l scoată pe agnostic din groapa în care căzuse.

Cum văzu acesta lumina zilei, se repezi la Avva Pafnutie şi, îmbrăţişându-l, îi mulţumi, plângând cu amar:

– Cum ai reuşit, Avo, să-ţi dai seama că sunt acolo, jos? De ce n-ai plecat, îndată ce am dispărut din raza simţurilor tale? Ce te-a făcut să te opreşti şi să mă ajuţi? – îl întrebă, când se mai linişti, agnosticul.

– Am avut puţină credinţă, fiule, că trebuie să fie cineva şi acolo jos – îi răspunse Avva Pafnutie, cu amabilitatea-i caracteristică.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s