Revelion cu Avva Pafnutie

La cumpăna dintre ani, bătrânii din sihăstrie au un obicei pe care-l respectă cu sfinţenie: prin tragere la sorţi, unul dintre ei trebuie să organizeze o farsă de sfârşit de an, o aroganţă, în sfârşit, ceva memorabil.

Anul ăsta, sorţii au căzut pe Ucenicul Inochentie care a avut, conform datinei, o săptămână să se pregătească.

Mult după lăsarea întunericului, când luminătorii cei mici încep să sclipească deasupra crestelor, obştea se adună în prispa Avvei Filimon, fiind cea mai încăpătoare. Nu se aşezaseră bine bătrânii că, din adâncurile chiliei, ţâşni, inconfundabilă, vocea guturală a debusolatei franţuzoaice aparţinând secolului trecut: “Non, rien de rien/ Non, Je ne regrette rien…”

Încremeniţi, ca transpuşi într-o altă lume, bătrânii pustnici ascultau melodia ce se revărsa, peste crestele înzăpezite,  asupra brazilor adormiţi, în adâncurile văilor, purtată spre vale de repezi pâraie.

Într-un târziu, adânc mişcat, Avva Pafnutie se apropie şi puse o mână pe umărul Ucenicului Inochentie:

– Mulţumesc că mi-ai adus aminte – îi spuse. Vocea asta este unul dintre lucrurile din cauza căruia nu mi-a părut deloc rău când m-am despărţit de lume. La mulţi ani!

– La mulţi ani! – răspunse obştea, într-un glas, ca scuturată de un fior.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s