Câmpenească

Încălzindu-se vremea peste măsură, se treziră părinţii la un sfârşit de săptămână cu o mulţime de oameni ocupând poieniţa de lângă sihăstrie. În primele ore ale dimineţii, sfârâitul grătarelor era acoperit numai de vocile guturale ale maneliştilor la modă, revărsându-se din automobilele de ultimă generaţie, lăsate cu portierele larg deschise. Duşmanii lui Vali Vijelie se duelau în aerul limpede cu valoarea inestimabilului Guţă; sentimentele lui Salam se întreceau în delicateţe şi catifelare cu ghioceii ce-şi ridicau, sfioşi, capetele din iarba crudă. Şi aşa mai departe.

Pădurea seculară foşnea, fremăta, vuia în sufletul ei.

Pe la amiază, Avva Pafnutie hotărî să lumineze puţin sufletele aflate, evident, în toiul aşteptărilor eshatologice.

Apropiindu-se de mulţime, grăi cu glasul său inconfundabil:

– Oameni buni, un pic de atenţie! Ştiţi voi care e una dintre cele mai valoroase calităţi ale Domnului nostru?…

– Care? Care? – întrebară oamenii, însetaţi de adevăruri duhovniceşti.

– Una dintre cele mai mari calităţi ale Domnului nostru este aceea că nu e sentimental! – lămuri Avva Pafnutie, îndatoritor.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s