Om solitar, om solidar

A fost odată un om solitar, care locuia într-o vizuină, pe vârful unui munte. Și acelui om solitar îi aducea de mâncare în fiecare zi un om solidar, care locuia într-un sătuc așezat mai spre poalele muntelui.

După o vreme, omul solitar îl întrebă pe omul solidar:

– Cum se face că-mi aduci în fiecare zi de mâncare, apă și alte lucruri de trebuință, nu-ți este prea greu?…

Omul solidar se intimidă, roși, apoi plecă fără să-i răspundă nimic.

Din acea zi nu mai urcă muntele ca să-i aducă omului solitar merinde, apă și alte lucruri de trebuință.

Astfel că, după câteva zile, omul solitar se văzu nevoit să plece din vizuina lui de pe vârful muntelui și să se întoarcă la oraș, printre oameni, ca să nu moară de foame.

Advertisements

2 thoughts on “Om solitar, om solidar

  1. tatomirescu neli July 28, 2015 / 1:11 am

    Foarte tare ! Felicitări ! ☺

    • Fratele Andryusha July 29, 2015 / 5:46 pm

      Merci. 🙂 Meritul e al Ucenicului Inochentie, el l-a scris.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s