Avva Pafnutie ne învață cum să iubim și să urâm, în același timp

Venind la Avva Pafnutie un pelerin, îi bătu metanie și-i spuse:

-Nu înțeleg, Avvă, cum putem să ne urâm părinții, frații, nevasta, copiii și, în același timp, să ne iubim aproapele? Cuvântul acesta mi se pare cu neputință de îndeplinit.

-Mergi de vinde tot ce ai, împarte la săraci și ai să vezi ce repede se împlinește cuvântul acesta. Mai ales prima parte – preciză Avva Pafnutie, îndatoritor.

Avva Pafnutie învață pe un tânăr de câte ori trebuie să ierte greșeala altuia

Venind la Avva Pafnutie un tânăr, îi puse următoarea întrebare:

– Părinte, am citit în Evanghelie că trebuie să iertăm greșiților noștri de șaptezeci de ori câte șapte. Unii duhovnici sunt de părere că aceasta înseamnă de foarte multe ori, poate chiar la nesfârșit. Tu ce părere ai, de câte ori trebuie să iert celui care îmi greșește?…

– De 490 de ori – răspunse Avva Pafnutie, mirat de slaba educație matematică a tinerei generații.

Avva Pafnutie vorbește ucenicilor săi

Adunându-și Avva Pafnutie ucenicii în jurul său, luă cuvântul și le spuse:
– Luați seama la vorbele mele: să fiți înțelepți precum catolicii și curați precum ortodocșii!
– E prea greu cuvântul acesta! – protestă unul dintre ucenici. Cine poate să-l împlinească?…
– Bine, atunci. Fiți înțelepți precum șerpii și curați precum porumbeii – le spuse Avva Pafnutie, resemnat.
Iar ucenicii plecară, doi câte doi, fără pungă, fără traistă, fără haine de schimb, învățând lumea să nu primească tatuaje, să nu se uite la televizor, să nu meargă la concerte, să-și monteze instalații GPL la mașini, să nu se bucure de schimbarea stăpânilor, nici de statornicia lor, ci să țină Calea cea îngustă și să intre pe Poarta cea strâmtă, lăsând lumii partea ei, adică plânsetul și scrâșnirea dinților.

Avva Pafnutie și Ucenicul Inochentie se întâlnesc cu un autostopist

Mergând Avva Pafnutie cu Ucenicul Inochentie spre oraș, iată că pe marginea drumului zăriră un om care făcea semn cu mâna mașinilor care treceau, să se oprească și să-l ia și pe el.

– Ia aminte la credința acestui om – îi spuse Avva Pafnutie Ucenicului Inochentie.

– Dar prin ce este credința acestuia deosebită? – întrebă Ucenicul.

-Privește la el cum nici nu seamănă, nici nu seceră și, cu toate acestea, se plimbă toată ziua cu mașina.

-Dar de unde știi că nici nu seamănă, nici nu seceră? – întrebă, mirat, Ucenicul Inochentie.

-Păi, dacă umblă toată ziua cu mașina, când să semene și când să secere?!… – răspunse Avva Pafnutie mirat, la rândul său, de nepriceperea Ucenicului.

Avva Pafnutie, despre ținuta corectă a omului în lume

– Sunt unii oameni ce se reped la plăcinte înainte, iar la război înapoi – îi explică Avva Pafnutie Ucenicului Inochentie. Și alți oameni ce se reped la război înainte, iar la plăcinte înapoi.

– Și care ar fi atitudinea corectă? – întrebă Ucenicul Inochentie.

-Postul și rugăciunea, normal! – replică Avva Pafnutie, mirat de asemenea întrebare.

Avva Pafnutie lămurește pe un pelerin în chestiunea Halloween-ului

Un pelerin venit la sihăstrie îl întrebă pe Avva Pafnutie dacă se cuvine să sărbătorească, sau nu, Halloween-ul.

– Cui îi arde de sărbătorit când sunt atâtea murături de pus în via Domnului?… – îi răspunse Avva Pafnutie, scoțând capul pe ușa beciului.

Avva Pafnutie mustră un muncitor pentru necunoașterea Scripturilor

Apropiindu-se de un șantier unde se construia un sfânt lăcaș al Domnului, Avva Pafnutie observă un muncitor care voia să intre în incintă fără cască de protecție pe cap. Indignat, îi strigă acestuia de departe:

-Înapoi, necredinciosule, ce cauți tu în loc sfânt, unde se zidește un lăcaș de închinăciune Domnului?!…

-Dar de ce spui că sunt necredincios, părinte? – bâigui omul, făcându-si cruce, speriat.

-Păi, văd că de cercetarea Scripturilor nu-ți pasă, din moment ce intri în șantier cu capul neacoperit! – îi răspunse Avva Pafnutie, cu glas ca de tunet. N-ai citit în Scriptură, acolo unde se spune că “piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului”?… Prin urmare, încă din vremurile străvechi se cunoștea că zidarii aruncă la întâmplare cu pietre prin șantier. Numai cei care nu sunt interesați de Adevăr nu știu și nu-și iau măsuri de protecție!

Și altele ca acestea spunându-i avva, îl întoarse pe muncitorul acela de la ratăcirile lui, îndreptându-se acesta foarte și umblând numai după căile plăcute Domnului, sub povața bunului părinte, până în ziua de azi.

Avva Pafnutie îi învață pe oameni cum să-și prelungească viața cu ajutorul cardului de sănătate

Invitat la o conferință pe teme medicale, Avva Pafnutie decise să-i învețe pe oameni meșteșugul, cunoscut din bătrâni, de a-ți prelungi viața cu ajutorul cardului de sănătate. Deși majoritatea s-au arătat reticenți, nevenindu-le să creadă că o metodă atât de simplă poate funcționa cu atâta eficacitate, au fost și oameni – precum Viorel P., din satul Hobințești, comuna Mocirloasa – care l-au crezut pe cuvânt.

Viorel P. a trăit 118 ani și a decedat recent, numai pentru motivul că Anastasia P., noră, și-a confundat, într-o nefastă zi, cardul bancar cu cel de sănătate al lui Viorel P., punându-l pe acesta în imposibilitatea de a-l folosi în ceasul de restriște.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………

Aflat la etatea de 89 de ani, lui Viorel P. îi sună pentru prima oară ceasul, îngerul morții fiind, în consecință, trimis să-i colecteze sufletul. Fire circumspectă, Viorel P. simți că ceva neplăcut se petrece în jurul persoanei lui, astfel că, aducându-și aminte de sfatul Avvei Pafnutie, alergă pe dată în odaia cea bună, de unde scoase cardul de sănătate, pe care-l flutură triumfător pe deasupra capului.

Luat prin surprindere de gestul bătrânului, îngerul morții nu-și putu stăpâni hohotul homeric de râs ce-l cuprinse, astfel că plecă fâlfâind din aripi și scuturându-se ca un cățelandru ce face baie pentru prima dată.

Din povestirile regretatului Viorel P., am reținut că următoarea vizită a îngerului a avut loc 7 ani mai târziu, cu un final asemănător.

Avva Pafnutie se întâlnește la piață cu Michael Jordan

Mergând într-o zi la piață și negăsind ceea ce căuta, Michael Jordan se întorcea acasă cu sacoșa goală. Nu făcu bine trei pași că se și întâlni cu Avva Pafnutie, venit după chiperi.

– Vezi, fiule, dacă toată viața ai încercat să umpli un coș cu fundul găurit? Până la urmă n-ai dobândit nimica. – îi zise Avva Pafnutie, cu glas părintesc.

Avva Pafnutie se înțâlnește cu un frizer care nu știa dacă să-și spele clienții pe creier sau nu

Având o oarecare treabă în oraș, se întâmplă că Avva Pafnutie se întâlni cu un frizer care, recunoscându-l, îl solicită să-l lămurească într-o chestiune care îl frământa neîncetat.

– Spune-mi, bunule părinte, să-mi spăl clienții pe creier, sau nu? – îl intrebă frizerul, cu oarecare disperare în glas.

– Este cu neputință să nu vină prilejurile de spălare pe creier – îi răspunse Avva Pafnutie. Dar, vai de cel prin care vin! Căci, dacă nu va avea grijă să spele creierul fratelui său cu substanța Adevărului, și să i-l clătească cu Apa cea mai curată a Desăvârșirii, va avea de dat socoteală atât pentru el, cât și pentru creierul fratelui său. Iar, de va fi găsit vinovat de spălare pe creier mincinoasă, va fi aruncat afară, acolo unde este plânsetul și scrâșnirea dinților.

Auzind acestea, plecă frizerul la dugheana sa și, din acea zi, se mulțumi să-și tundă și să-și bărbierească clienții, lăsând spălatul creierul pentru cei ce iau cu adevărat în serios îndeletnicirea asta.