Om solitar, om solidar

A fost odată un om solitar, care locuia într-o vizuină, pe vârful unui munte. Și acelui om solitar îi aducea de mâncare în fiecare zi un om solidar, care locuia într-un sătuc așezat mai spre poalele muntelui.

După o vreme, omul solitar îl întrebă pe omul solidar:

– Cum se face că-mi aduci în fiecare zi de mâncare, apă și alte lucruri de trebuință, nu-ți este prea greu?…

Omul solidar se intimidă, roși, apoi plecă fără să-i răspundă nimic.

Din acea zi nu mai urcă muntele ca să-i aducă omului solitar merinde, apă și alte lucruri de trebuință.

Astfel că, după câteva zile, omul solitar se văzu nevoit să plece din vizuina lui de pe vârful muntelui și să se întoarcă la oraș, printre oameni, ca să nu moară de foame.

Advertisements

Ghepardul

de Ucenicul Inochentie

 

Era un ghepard care, spre deosebire de ceilalţi conaţionali ai săi, gheparzi din savana africană, nu atingea viteza maximă în alergare de 120 km/h. Nu. Viteza lui maximă era de 110 km/h.

Nu era vorba de vreo boală, beteşug, malformaţie genetică ori lene, ci, pur şi simplu, atât putea el să prindă maxim la oră – 110 kilometri.

Pe de altă parte, antilopele prindeau toate 80 de kilometri pe oră, fără excepţie.

Prin urmare, ghepardului nostru îi era mai dificil decât confraţilor săi să le prindă, astfel că îl apucau de multe ori serile cu burta goală, privind în asfinţit cu un oarecare sentiment de neîmplinire.

Până când, într-o zi, a învăţat să prindă iepuri de câmp – care nu aleargă decât cu maxim 55-60 de kilometri pe oră, şi aceia pe distanţe foarte scurte, astfel că organismul său căpătă, într-o oarecare măsură, doza zilnică de substanţe nutritive, necesare unui trai decent.

Şi cu leii se împăcă mai bine, pentru că, din cât se ştie, leii nu fugăresc iepuri de câmp, nici măcar în savana africană.

Chiar şi antilopele începură a-l simpatiza, deşi era un ghepard ca toţi gheparzii, până la urmă.

Anii trecură şi el se împăcă cu situaţia, alergând mai departe cu 110 kilometri pe oră, în timp ce ceilalţi alergau cu 120.

Asta e, aşa e viaţa.

– sfârşit –