Cu ce se aseamănă Împărăția Cerurilor

– Cu ce se aseamănă Împărăția Cerurilor? – îl întrebă Ucenicul Inochentie pe Avva Pafnutie, coborând din Veyron.

-Împărăția Cerurilor se aseamănă unui cont de Facebook, pe care nu-l poți accesa dacă nu ești prieten cu titularul contului respectiv – lămuri Avva Pafnutie, cotrobăind prin portbagaj. Ori asemenea unui cont de Twitter, pe care nu-l poți urmări dacă nu ai cont de Twitter.

-Ori asemenea unui cont de Instagram, pe care… – stărui Ucenicul Inochentie.

-Nu știu, n-am cont pe Instagram – încheie Avva Pafnutie, găsind borcanul cu castraveciori.

Avva Pafnutie lămurește pe Ucenicul Inochentie în chestiunea fățărniciei

Motto: ”-Cine sunt eu, să-i judec pe homosexuali? – se întreabă Omul Fățarnic. – Dar cine ești tu, să reformezi Biserica? – răspunde corul îngerilor și al arhanghelilor.”

Fire simplă, Ucenicul Inochentie nu reușea nicidecum să priceapă noțiunea de ”fățărnicie”, fiind cu totul străină de natura lui asemenea ispită. Întrebând pe Avva Pafnutie ce însemnează aceasta, primi următorul răspuns:

– Ce este aceea ”fățărnicie” nici eu nu pot a înțelege, cu atât mai puțin a explica. Dar, pot să-ți dau un exemplu de om fățarnic, poate ai reuși să te dumirești, până la urmă.

– Spune-mi, părinte! – exclamă Ucenicul, bucuros.

– După părerea mea, om fățarnic este acela care spune despre sine că nu este vrednic să-i judece pe cei aflați în păcate publice, strigătoare la cer, dar se consideră vrednic să reformeze Biserica.

Apoi coborî bătrânul în poiată, să culeagă câteva ouă proaspete, ecologice, de la găinile sale cu suflet nepătat.

Ucenicul Inochentie se luptă cu demonul insomniei

Fiind greu încercat de demonul insomniei, Ucenicul Inochentie nu avu încotro și veni la Avva Pafnutie, să capete cuvânt de învățătură.

– De vrei să scapi de demonul insomniei – îi spuse Avva Pafnutie – citește în fiecare seară, înainte de culcare, cinci pagini din Amoris laetitia, neuitând să mulțumești Cerului, la trezire, că ai apucat pe calea celibatului.

Din acea noapte, fugi demonul insomniei de la Ucenicul Inochentie, după cuvântul Avvei, care știa să potrivească învățăturile noi cu cele vechi, astfel încât să scoată un folos din toate lucrurile, spre lauda și mărirea lui Dumnezeu.

Avva Pafnutie explică Ucenicului Inochentie un citat din Evanghelie

Venind Ucenicul Inochentie la Avva Pafnutie, să primească cuvânt de învăţătură, îi spuse lui bătrânul:

-Vrei să-ţi vorbesc din cele duhovniceşti, ale spiritului, sau din cele omeneşti, ale trupului şi lumii?

-Ale trupului şi lumii, părinte -îi răspunse Ucenicul Inochentie, care ajunsese să se creadă avansat în cele spirituale.

-Uite, citatul acesta: “cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi“. Cum îl explici, după tălmăcirea trupului?… – întrebă, la rândul său, Avva Pafnutie.

– Oircât m-aş căzni, nu pot să-l explic după tălmăcirea trupului, ci numai după cea a spiritului – se dădu bătut Ucenicul Inochentie.

– Nu poţi fi avansat în cele duhovniceşti, dacă cele ale trupului şi ale lumii nu le înţelegi, spuse Avva Pafnutie. Cât despre citatul acesta, el se tălmăceşte astfel, după legile trupului: “Cei dintâi vor fi cei din urmă, spre bucuria restului plutonului“. Tălmăci bătrânul, cu părul albit de înţelepciunea anilor şi a Duhului.

Avva Pafnutie, despre supraviețuirea deținuților politici în închisorile comuniste

– Care o fi secretul – îl întrebă într-o seară Ucenicul Inochentie pe Avva Pafnutie – longevității foștilor deținuți politici din închisorile comuniste? Mulți dintre ei au trăit până la adânci bătrâneți, deși au îndurat lipsuri și chinuri cumplite, atâția ani la rând. E, fără îndoială, o minune dintre cele mari! – continuă Ucenicul, înflăcărat.

– Secretul constă – îi răspunse Avva Pafnutie – în hrana zilnică pe care o primeau: porții mici de arpacaș ecologic, obținut din boabe de grâu nemodificat genetic, cultivat fără pesticide și îngrășăminte chimice.

 

Ucenicul Inochentie primeşte cuvânt de îmbărbătare de la Avva Pafnutie

Proaspăt absolvent al liceului, Ucenicul Inochentie se năpusti în chilia Avvei Pafnutie, izbind uşa de perete, cu manualul de literatură română prins strâns în degetele încleştate. Pupilele dilatate şi paloarea din obraji îi spuse Avvei că ceva neobişnuit se petrecea în sufletul ucenicului său preferat.

– Ştiai, Avvă, că Poetul spune că “pe lumea asta sunt femei cu ochi ce izvorăsc scântei”?! – izbucni Ucenicul îndată ce dădu cu ochii de mentorul său.

– Ştiu, fiule, dar, până ce urcă aici, la sihăstrie, cale de şapte ore prin cărările muntelui, acele scântei se sting demult – îl linişti Avva Pafnutie, cu calmul isihastului experimentat.

Avva Pafnutie lămureşte Ucenicului Inochentie unele din cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul

Nedumerit fiind, Ucenicul Inochentie îl întrerupse pe Avva Pafnutie din pitrocitul verzei, punându-i următoarea întrebare:

– Spune-mi, Avo, ce a vrut să spună Sfântul Ioan Botezătorul prin cuvintele: “iar eu nu sunt vrednic să mă plec să-I dezleg curelele încălţămintei”?… Mi-am frământat mult cugetul, dar nu reuşesc să găsesc adevăratul sens al acestei vorbe.

– Vrea să zică – spuse Avva Pafnutie, ştergându-şi mâinile într-un ştergar – că, deşi Mântuitorul a venit în mijlocul oamenilor, aceştia nu trebuie să se tragă de şireturi cu El.

De ce l-a îndrăgit Avva Pafnutie pe Ucenicul Inochentie

Venind Ucenicul Inochentie la sihăstrie şi petrecând o vreme acolo, se întâmplă de îi ceru cuvânt de învăţătură Avvei Pafnutie.

– Avvă – zise Ucenicul – eu înţeleg foarte bine pentru ce mă iubeşte Dumnezeu pe mine, dar nu înţeleg nici în ruptul capului pentru ce îi iubeşte pe ceilalţi oameni.

– De astfel de oameni avem nevoie la mânăstire! – exclamă Avva Pafnutie, încântat şi, din acea zi, îl luă pe Ucenicul Inochentie pe lângă dânsul.

Legionarism şi creştinism în viziunea Avvei Filimon

Obosindu-l peste măsură pe Avva Pafnutie, ucenicul Inochentie fu trimis pentru o vreme pe lângă Avva Filimon, supranumit Postitorul. Nu trecu mult şi ucenicul Inochentie avu prima nedumerire:

– Spune-mi, Avvo, poţi fi creştin fără să fii legionar? – întrerupse ucenicul liniştea binecuvântată a chiliei.

– Poţi să fii muncitor şi fără să fi lucrat vreodată la Combinatul de Utilaj Greu din Iaşi – răspunse Avva, după un timp.

– Dar legionar fără să fii creştin, poţi? – perseveră Inochentie.

– Adevăr îţi spun: nu toţi cei care lucrau la Combinatul de Utilaj Greu din Iaşi erau muncitori – sosi răspunsul.

– Dar să fii şi creştin şi legionar, se poate? – îndrăzni pentru a treia oară ucenicul Inochentie.

– Au existat şi muncitori care au lucrat la Combinatul de Utilaj Greu din Iaşi – răspunse Avva, ieşind din chilie, să nu-l vadă ucenicul plângând.*

* Înainte de a veni la mânăstire, Avva Filimon a fost maistru la Combinatul de Utilaj Greu din Iaşi. (C.U.G.)