Întâmplându-se Fratele Andryusha în deşertul Llano Estacado şi necunoscând el pe nimeni acolo, rătăcind vreo două săptămâni în acea pustietate, din cauza căldurii şi a lipsei de provizii, până la urmă flămânzi şi însetă.
Apropiindu-se de el atunci un străin pe nume Avva Pafnutie, care nici acesta n-avea asupra lui apă ori alimente, ori vreun mijloc de transport, şi nici un adăpost neştiind, îi dete Fratelui Andryusha această povaţă bună:
– Bine este ca, în această lume, omul să nu rătăcească singur, ci să aibă alături un suflet prieten, care să-i fie aproape în caz de oarece nevoie.
Plăcându-i mult Fratelui Andryusha aceste înţelepte cuvinte, odată se ridică de la locul unde zăcuse cu gând să nu se mai scoale şi, văzând în această întâlnire o minunată purtare de grijă a Providenţei – care nu-l părăseşte niciodată pe creştin la greu – pe dată scoase din desagă o tabletă şi făcu un blog pe platforma wordpress, întru aducere aminte a celor ce sunt şi a celor ce va să vină, despre minunatele întâmplări ale acestei prietenii nemaivăzute.
