Avva Pafnutie cel Nou se întâlnește cu un grup de iezuiți

Mergând la piață de Sabat, se întâmplă că Avva Pafnutie cel Nou se întâlni cu un grup de iezuiți, care nu cred în bunul simț. Îndată, tragându-l pe Ucenicul Inochentie deoparte, se aplecă la urechea lui și-i spuse:

     “Ia aminte și te ferește de aluatul iezuiților! Căci aceștia, vrând să facă pizza, amestecă făina de grâu cu drojdie, apă, ulei și sare, frământând-o și punând-o la dospit. Dar, necrezând în bunul simț, amestecă ingredientele fără pricepere și sfârșesc prin a face o plăcintă cu un gust dubios, pe care nici cățeii aflați pe sub mese nu reușesc s-o mănânce.”

Zicând acestea, plecară amândoi de la piață, măcar că era kilogramul de castraveți doi lei, iar ardeiul iute nu trecea de trei lei kilogramul, ca la creștinii cei din vechime.

Advertisements

Avva Pafnutie aduce vântul schimbării în atelierul de pictură al sihăstriei Apokalypto

Inspirat de ideile de primenire teologică exhortate dinspre Vatican, Avva Pafnutie cel Nou – întreprinzător cum îl știm – decise să facă unele schimbări în subiectele și temele tratate de către maeștrii atelierului de pictură al sihăstriei Apokalypto.

Astfel, considerând că vechile picturi, deși lucrate cu o dăruire și o migală incontestabile, nu atrag suficienți credincioși, încasările suferind în mod direct proporțional, Avva Pafnutie sugeră următoarele teme:

  • ”Acompanierea Sodomei și Gomorei de către îngeri”
  • ”Întâmpinarea samaritencei care nu avea apă potabilă curentă”
  • ”Ioan Botezătorul nefăcând prozeliți la apa Iordanului”
  • ”Aflarea copilului neastâmpărat la Templu”
  • ”Moise deschide Marea Roșie pentru emigranții ilegali”
  • ”Tentația imobiliară a lui Petru pe muntele Tabor”
  • ”Noe protejând speciile pe cale de dispariție”
  • ”Vițelul de aur – kitsch și grandomanie în arta pre-creștină”

Inutil de spus că, în urma punerii în aplicare a acestor idei revoționare, atelierul fu copleșit de comenzi, sihaștrii fiind nevoiți a construi alături de el un alt locaș, destinat carpetelor și țesăturilor murale.

Avva Pafnutie cel Nou întâlnește la piață un ungur de bună voință

Întâlnindu-se la piață cu un ungur care căuta boia iute pentru gulaș, Avva Pafnutie se apropie de el și-i spuse:

– Prietene, vino cu mine să sărbătorim o sută de ani de la alipirea Ardealului la Regatul României.

-Oi fi eu ungur, dar nu sunt și iezuit! – replică acesta, găsind ceea ce căuta, la un preț nu prea piperat.

Avva Pafnutie este trimis să re-evanghelizeze Occidentul

Trimis fiind să re-evanghelizeze Occidentul, Avva Pafnutie cel Nou se instală într-o parohie primitoare dintr-un cochet oraș vest-european. Învăță repede unde se află punctele principale de interes ale orașului, respectiv biserica, piața agro-alimentară și supermarketul Lidl, apoi purcese la activitatea de evanghelizare propriu-zisă. Adică, stabili programul liturghiilor, catehezelor și spovedaniilor, pe care îl trimise tuturor credincioșilor arondați parohiei.

Observând că, după mai bine de patru săptămâni, Occidentul rămâne tot ne-evanghelizat, Avvei Pafnutie nu-i rămase decât să recurgă la armele războiului celui duhovnicesc. Astfel, ducându-se la sediul celui  mai important ziar de circulație națională, dădu următorul anunț la mica publicitate:

Duhovnic cu experiență, dăruiesc clipe de penitență de neuitat doamnelor și domnilor generoși. Ofer și pretind discreție și igienă maximă. Mă deplasez.

Imensul succes al campaniei făcu ca Avva Pafnutie cel Nou să fie primit cu onoruri princiare la întoarcerea în Est, lăsând în urma lui un Occident bine ancorat în valorile fundamentale, de la care, pe moment, părea că se rătăcise.

Avva Pafnutie ne învață cum să iubim și să urâm, în același timp

Venind la Avva Pafnutie un pelerin, îi bătu metanie și-i spuse:

-Nu înțeleg, Avvă, cum putem să ne urâm părinții, frații, nevasta, copiii și, în același timp, să ne iubim aproapele? Cuvântul acesta mi se pare cu neputință de îndeplinit.

-Mergi de vinde tot ce ai, împarte la săraci și ai să vezi ce repede se împlinește cuvântul acesta. Mai ales prima parte – preciză Avva Pafnutie, îndatoritor.

Avva Pafnutie învață pe un tânăr de câte ori trebuie să ierte greșeala altuia

Venind la Avva Pafnutie un tânăr, îi puse următoarea întrebare:

– Părinte, am citit în Evanghelie că trebuie să iertăm greșiților noștri de șaptezeci de ori câte șapte. Unii duhovnici sunt de părere că aceasta înseamnă de foarte multe ori, poate chiar la nesfârșit. Tu ce părere ai, de câte ori trebuie să iert celui care îmi greșește?…

– De 490 de ori – răspunse Avva Pafnutie, mirat de slaba educație matematică a tinerei generații.

Avva Pafnutie vorbește ucenicilor săi

Adunându-și Avva Pafnutie ucenicii în jurul său, luă cuvântul și le spuse:
– Luați seama la vorbele mele: să fiți înțelepți precum catolicii și curați precum ortodocșii!
– E prea greu cuvântul acesta! – protestă unul dintre ucenici. Cine poate să-l împlinească?…
– Bine, atunci. Fiți înțelepți precum șerpii și curați precum porumbeii – le spuse Avva Pafnutie, resemnat.
Iar ucenicii plecară, doi câte doi, fără pungă, fără traistă, fără haine de schimb, învățând lumea să nu primească tatuaje, să nu se uite la televizor, să nu meargă la concerte, să-și monteze instalații GPL la mașini, să nu se bucure de schimbarea stăpânilor, nici de statornicia lor, ci să țină Calea cea îngustă și să intre pe Poarta cea strâmtă, lăsând lumii partea ei, adică plânsetul și scrâșnirea dinților.

Avva Pafnutie își trimite ucenicii în lume, să ducă vestea Apocalipsei la toți oamenii de bună credință

Cum nu se dă dus câinele din ușa măcelăriei, pisica din ușa mezelăriei și hipsterul din ușa ceaprazăriei, tot așa nu se dădea dus Ucenicul Inochentie din curtea sihăstriei Apokalypto, de care prinsese mare drag. Totuși, cum numărul ucenicilor se mărise peste măsură, Avva Pafnutie hotărî să-i trimită pe cei mai înaintați dintre ei în lume, să vestească venirea Apocalipsei la toate neamurile, până la marginile Regiunii Europene de Dezvoltare de care aparțineau.

– Sunteți pregătiți, fii mei! – le spuse ucenicilor, adunați în fața tindei. Puteți face față cu ușurință oricărei dezbateri ce o puteți avea cu atei, eretici, drept-măritori, jurnaliști și alte persoane însetate de mântuire (unii fără să o știe, e drept). Iată, vă trimit ca pe niște lupi în mijlocul oilor. Și, ca orice lupi, nu trebuie să vă feriți decât de alți lupi; de urși – care pot urmări aceeași pradă ca și voi; de câinii de stână; de ciobani; de berbeci; de măgari – care pot lovi năprasnic cu copitele…

-N-ar fi mai bine să ne trimiți ca pe niște oi în mijlocul lupilor, că pare mai simplu?… – interveni Ucenicul Inochentie, ce devenise mai hârșit în cele duhovnicești.

Avva Pafnutie se întâlnește cu un erudit

Călătorind Avva Pafnutie și Ucenicul Inochentie cu tramvaiul 3, se întâmplă ca, la o stație oarecare, să urce un erudit, prin ușa amplasată în apropierea scaunelor pe care stăteau aceștia. Îndată, Avva Pafnutie se ridică și-l pofti, cu gesturi largi, să șadă pe locul lui, măcar că erau locuri în tramvai, ce-i drept situate în curent.

Nemaiputând de uimire, Ucenicul Inochentie îl interpelă pe Avva Pafnutie, după ce coborâră:

– Ce s-a întâmplat Avvo, de ce i-ai lăsat locul tău omului aceluia, deși era mai tânăr decât tine?…

-Omul acela era un erudit, un om de o vastă cultură, ale cărui cunoștințe, în domeniul său, cu greu pot fi egalate de o altă persoană aflată pe lume.

-Și?!… – nu pricepu Ucenicul.

-Păi, află că, dintre toate neputințele omenești, asta e cea mai grozavă de care poate să sufere cineva – răspunse Avva Pafnutie, compătimitor.

 

Avva Pafnutie oferă un pont unui mirean nesigur de mântuire

Venind la sihăstrie un pelerin, trecea pe la toți bătrânii, căutând cuvânt de învățătură. Și orice îi ziceau aceștia, nu reușea să scape de frica de Judecata de Apoi și de flăcările iadului. Într-un târziu, ajungând la Avva Pafnutie, îi zise lui bătrânul:

-De vrei să te mântuiești, caută de te îmbracă mai mult în port popular. Căci, cum scrie la Carte, în ce straie vei fi luat, conform acelora vei fi judecat. Deci, dacă vei merge pe lumea cealaltă îmbrăcat ca un țăran cu patru clase, vei fi judecat ca unul cu patru clase; iar de vei merge îmbrăcat ca un intelectual, vei fi judecat ca un intelectual și toate păcatele lumii vor fi asupra ta.

Și plecă mireanul, mulțumit că a întâlnit om sfânt, care i-a deslușit lui ceea ce nici unul din ceilalți nu era în stare să-i deslușească. Și a trăit tot restul vieții îmbrăcat ca Sofia Vicoveanca, ca nu cumva să se lipsească pe sine de lumina cea neînserată a Raiului.