Cu ce se aseamănă Împărăția Cerurilor

– Cu ce se aseamănă Împărăția Cerurilor? – îl întrebă Ucenicul Inochentie pe Avva Pafnutie, coborând din Veyron.

-Împărăția Cerurilor se aseamănă unui cont de Facebook, pe care nu-l poți accesa dacă nu ești prieten cu titularul contului respectiv – lămuri Avva Pafnutie, cotrobăind prin portbagaj. Ori asemenea unui cont de Twitter, pe care nu-l poți urmări dacă nu ai cont de Twitter.

-Ori asemenea unui cont de Instagram, pe care… – stărui Ucenicul Inochentie.

-Nu știu, n-am cont pe Instagram – încheie Avva Pafnutie, găsind borcanul cu castraveciori.

Advertisements

Avva Pafnutie cel Nou lămurește o doamnă aflată în tramvaiul 3

Călătorind către o destinație oarecare, în tramvaiul 3, Avva Pafnutie cel Nou se pomeni interpelat de către o doamnă ce ședea pe scaun, în fața lui:

-Nu te supăra, sfinția ta, încotro ne îndreptăm?…

-După cum merg lucrurile, stimată doamnă, în nici un caz către apocatastază – răspunse Avva Pafnutie, plin de bunăvoință.

Avva Pafnutie ajunge la sihăstrie după ora stingerii

Întârziind în oraș la o conferință, se întâmplă ca Avva Pafnutie cel Nou să ajungă la sihăstrie după ora stingerii. Rostind el parola obișnuită, mare îi fu mirarea să vadă poarta neclintită, ca și cum nu ar fi fost nimeni îndărătul ei. Degeaba își forță memoria pentru a recupera celelalte parole folosite de-a lungul timpului – nu obținea nici un răspuns de la cei dinăuntru. Încercă să-mpingă cu umărul – nimic, poarta părea încastrată în beton.

În cele din urmă, în disperare de cauză, strigă în puterea nopții, cu glas mare:

– Ortodoxie sau moarte, fraților!

-Catolicism sau viață! – răspunseră frații, bine baricadați.

Ucenicul Inochentie se luptă cu demonul insomniei

Fiind greu încercat de demonul insomniei, Ucenicul Inochentie nu avu încotro și veni la Avva Pafnutie, să capete cuvânt de învățătură.

– De vrei să scapi de demonul insomniei – îi spuse Avva Pafnutie – citește în fiecare seară, înainte de culcare, cinci pagini din Amoris laetitia, neuitând să mulțumești Cerului, la trezire, că ai apucat pe calea celibatului.

Din acea noapte, fugi demonul insomniei de la Ucenicul Inochentie, după cuvântul Avvei, care știa să potrivească învățăturile noi cu cele vechi, astfel încât să scoată un folos din toate lucrurile, spre lauda și mărirea lui Dumnezeu.

Avva Pafnutie face cumpărături la Lidl

Îngânând o doină de calicie, Avva Pafnutie, însoțit de Avva Varsanufie, de Avva Sofronie și de nelipsitul Ucenic Inochentie, intrară la Lidl cu gând să cumpere câte ceva de ale gurii pentru obște.

Văzând Ucenicul Inochentie prețurile mici ale produselor înșirate pe rafturi, îl apucă pe Avva Pafnutie de poalele hainei și spuse:

– Bine ne este nouă să fim aici! Să facem, dar, trei colibe: una pentru sfinția ta, alta pentru Avva Varsanufie și alta pentru Avva Sofronie.

Căci nu știa ce zice, nici nu cunoștea că, la supermarket, prețul produselor e nesemnificativ, ceea ce contează cu adevărat e prețul pe metru pătrat al spațiului de expunere.

Pilda administratorului nedrept, dar cu o urmă de bun simț

Stând Avva Pafnutie în cenacol, împreună cu frații și ucenicii, iată că îi aduseră un administrator nedrept, prins când săvârșea fărădelegea.

-Mergi și dă socoteală de isprăvnicia ta, căci nu mai poți să fii ispravnic! – îi spuse Avva Pafnutie, cu asprime în glas.

-Ce să fac, sfinția ta? – îi răspunse administratorul, cu lacrimi în ochi. Să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine; să intru în politică, mi-e că mă bate Dumnezeu.

Văzând că administratorul dă dovadă de o urmă de bun simț, Avva Pafnutie îl opri la bucătărie, că tot avea nevoie de cineva care să fure iodul din sarea cumpărată de la magazin, de ieșea mâncare oricum, numai ecologică nu.

Avva Pafnutie explică Ucenicului Inochentie un citat din Evanghelie

Venind Ucenicul Inochentie la Avva Pafnutie, să primească cuvânt de învăţătură, îi spuse lui bătrânul:

-Vrei să-ţi vorbesc din cele duhovniceşti, ale spiritului, sau din cele omeneşti, ale trupului şi lumii?

-Ale trupului şi lumii, părinte -îi răspunse Ucenicul Inochentie, care ajunsese să se creadă avansat în cele spirituale.

-Uite, citatul acesta: “cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi“. Cum îl explici, după tălmăcirea trupului?… – întrebă, la rândul său, Avva Pafnutie.

– Oircât m-aş căzni, nu pot să-l explic după tălmăcirea trupului, ci numai după cea a spiritului – se dădu bătut Ucenicul Inochentie.

– Nu poţi fi avansat în cele duhovniceşti, dacă cele ale trupului şi ale lumii nu le înţelegi, spuse Avva Pafnutie. Cât despre citatul acesta, el se tălmăceşte astfel, după legile trupului: “Cei dintâi vor fi cei din urmă, spre bucuria restului plutonului“. Tălmăci bătrânul, cu părul albit de înţelepciunea anilor şi a Duhului.

Avva Pafnutie întâlnește la semafor un țăran aflat în dilemă

Preumblându-se prin oraș cu ocazia Sărbătorii Crăciunului, Avva Pafnutie întâlni un țăran care aștepta la semafor, însoțit fiind de un porc, un lup și o găleată de lături.

– Bună dimineața, om bun! – îl interpelă Avva Pafnutie, căruia scena i se păru suficient de suprarealistă pentru a participa la ea. Ce faci aici?

– Ce să fac, sfinția ta? – replică țăranul. Iaca, mă chinui să trec cu lucrurile astea întregi pe trotuarul celălalt, dar nu reușesc nicicum. Căci, dacă iau mai întâi lupul, să-l trec, rămâne porcul cu găleata de lături și se apucă să se înfrupte din ea. Dacă iau găleata cu lături, rămâne lupul cu porcul și-ți dai și matale seama ce se întâmplă. Și tot așa…

-Dar cine ți-a dat canonul acesta?… – întrebă Avva Pafnutie, în mintea căruia începu a se înfiripa o bănuială.

-Avva Varsanufie, la care m-am spovedit de Sărbători – răspunse țăranul.

-Există o singură rezolvare la problema matale – zise Avva Pafnutie, după ce-și mușcă obrajii pe interior, să nu-l podidească râsul.

-Care? – întrebă țăranul.

-Lasă lupii să-și mănânce porcii, iar tu du-te și urmează-L pe Dumnezeu!

– Dar, cu găleata de lături, ce să fac? – insistă țăranul.

– Pe aceea poart-o mereu cu tine, ca să te ferească de ispita mândriei cât ești în slujba Domnului.

Avva Pafnutie descoperă greutățile managementului modern

Terminând de citit cartea “Cele 10 porunci ale managerului de sihăstrie“, Avva Pafnutie o închise și se repezi să-i sărute mâna Avvei Varsanufie, starețul sihăstriei.

– Nu știam că e atât de dificil managementul sihăstriei, sfinția ta! – exclamă Avva Pafnutie, căzând la picioarele Avvei Varsanufie.

-Ei, nu e chiar atât de greu – replică Avva Varsanufie – totul este să te rezumi la lecturile teologice, să nu te tulburi cu nimic altceva.