Avva Pafnutie şi mijloacele de transport în comun

Grăbindu-se odată foarte Avva Pafnutie şi neavând bani de taxiu, se întâmplă de se sui într-un tramvai. Odată aburcat, începu a se minuna de toate cele dinlăuntrul acestuia, necontenind a aduce laudă Celui de Sus pentru asemenea lucrare nemaivăzută.

Lăudă peste măsură curentul electric, electronul cu a lui sarcină negativă, magnetul permanent, câmpul electric şi pe cel magnetic, şinele care duceau tramvaiul pe drumul cel bun,  fără de smucituri şi fără de greşeală.

Când auzi de la ceilalţi călători că în faţă, în cotigă, sălăşluieşte un om care mână puternicul bidiviu înainte şi înapoi, la dreapta sau la stânga, după cum îi e vrerea, avva Pafnutie se minună nespus şi aduse mulţumiri Proniei divine pentru purtarea de grijă, că sădeşte în cugetul omului pornirea bărbătească de a se lupta cu puterile lumii acesteia şi de a le birui.

Dar mai tare decât toate se miră avva Pafnutie de taxa de 2 lei pentru o călătorie, socotind-o drept o jecmăneală la drumul mare, drept pentru care îndemnă călătorii ca sub niciun chip să nu plătească vrăjmaşului dijma ticăloasă ci, unindu-se, vor birui fără îndoială pe controlori, oricât de neomenoşi se vor dovedi a fi aceştia.