Avva Pafnutie se exprimă în chestiunea “atenției” față de medici

Inaugurăm cu acest prilej o nouă rubrică pe îndrăgitul nostru blog și anume rubrica “Interviuri duhovnicești”.  Invitatul de astăzi al Fratelui Andryusha este respectatul Avvă Pafnutie, duhovnicul oficial al blogului.

– Spuneți-ne, vă rugăm, părinte, opinia dumneavoastră față de atât de delicatul subiect al “atenției”, “al “șpăgii” – dacă doriți – către medici, subiect atât de fierbinte în aceste zile în care, iată, guvernul a încercat trecerea în ilegalitate a unor asemenea practici. Cum ar trebui gestionată chestiunea, este legitim, moral, creștinesc – până la urmă – să oferim asemenea recompense bănești celor care, după cum se spune, ne salvează viața noastră pământească?

– Fără nici o îndoială, este absolut firesc și legitim ca cel care salvează viața aproapelui său să primească o recompensă. Deși recompensa adevărată va fi în viața viitoare – după cum ne învață catehismul Bisericii – chiar și pe pământ omul se poate bucura de roadele faptelor sale bune. Mai ales omul care, prin priceperea, devotamentul și, nu de puține ori, curajul său, salvează viața aproapelui aflat în primejdie. Îmi face o deosebită plăcere, ajunși în acest punct, să enumăr câteva asemenea persoane care, prin activitatea lor zilnică, salvează viețile apropiaților lor.

Mă gândesc, în primul rând, la femeia de serviciu care se trezește dimineața devreme, la crăpatul zorilor, să spele casele de scări ale aproapelui ei. De priceperea și devotamentul ei depinde alungarea microbilor de pe trepte, aerisirea spațiilor locative comune și, în general, menținerea unui mod de viață plăcut și igienic. Cu siguranță, o asemenea femeie merită, din partea celor salvați de ea, o atenție, un plic cu, să zicem, cinci sau zece lei, după puteri, care o vor asigura de afecțiunea și recunoștința apropiaților. Apoi, mă gândesc la vatmanul care oprește tramvaiul în stație, să ia călătorii. De câte ori, într-o zi toridă de vară sau una friguroasă, de iarnă, nu am fost miluiți în peregrinările noastre de apariția unui tramvai care, oprind în stație, ne salvează, practic, viața. Consider, de asemenea, că un plic cu cinci – zece, lei, pe lângă obișnuitul bilet de tramvai, ar fi o răsplata binemeritată pentru salvatorul atâtor și atâtor vieți. Să ne gândim și la șoferul profesionist – de tir, camion sau autobuz – care apasă cu piciorul pe frână la apropierea de o trecere de pietoni. Câte vieți nevinovate nu sunt salvate, astfel, de gestul responsabil și benevol al unui asemenea om? Sau la muncitorul în construcții care, cu dibăcie, așează cărămidă peste cărămidă astfel încât cei care trec pe lângă clădirea ridicată de el să o facă în siguranță, fără teama de a le cădea ceva în cap? Oare un plic cu zece, douăzeci, de lei, nu ar fi un gest legitim, creștinesc, al trecătorilor, față de acest muncitor? Și câte și mai câte cazuri de acest gen nu găsim, de la pilotul care binevoiește să aterizeze în siguranță avionul, până la politicianul care poate obține un comision de 10% dintr-o lucrare și, datorită unei generozități ieșite din comun, se mulțumește cu 8 sau poate chiar 7%?…

– Așadar susțineți, fără nici o rezervă morală, dreptul universal la șpagă?

– Absolut.

– Totuși, nu s-ar crea, în felul acesta, dezechilibre macro, micro-economice, tulburări în procesul de producție, în fine, viețile oamenilor nu ar fi afectate?

-Dimpotrivă, după o anumită perioadă de inevitabilă inflație, lucrurile ar intra pe făgașul lor obișnuit, cu deosebirea că toată lumea ar fi mulțumită că, pe lângă venitul oficial, ia și o mică șpagă care nu este, la urma urmei, decât o manifestare a afecțiunii și prețuirii aproapelui. Iar cel mai fericit dintre toți ar fi directorul fabricii de plicuri care, în felul acesta, ar deveni principalul salvator de vieți omenești și ar putea beneficia, prin urmare, de o mică atenție din partea fiecăruia. Știu și eu? Un cinci, zece lei – după puteri.

-Mulțumim părintelui și sfătuitorului nostru.

-Doamne-ajută!

Advertisements