Avva Pafnutie şi contradicţiile biblice

Ieşind din piaţă mai încărcat decât de obicei, Avva Pafnutie se trezi luat cu asalt de o mulţime furioasă, care podidi asupra lui cu întrebări de tot felul, mâniată pe numărul mare de contradicţii din Biblie. Nici mai mult, nici mai puţin, oamenii erau înfuriaţi pe cei patru evanghelişti, care nu ar fi prezentat o versiune identică asupra vieţii Mântuitorului, discrepanţele respective fiind pe cale să provoace o adevărată deflagraţie socială.

Văzând că nu poate scăpa cu binişorul, Avva Pafnutie se căţără pe nişte cutii din lemn şi, ridicând braţul drept, ceru să se facă linişte.

– Vă voi răspunde la întrebări – strigă Avva Pafnutie, cu glas adânc – dacă îmi răspundeţi şi voi la una.

– Întreabă-ne! – răspunse mulţimea, în delir.

– Aţi văzut că în piaţă sunt cartofi roz şi albi, la acelaşi preţ, deşi se vând de către tarabagii diferiţi. Spuneţi-mi, cum se poate aceasta?…

În liniştea mormântală creată, Avva Pafnutie îşi croi drum prin mulţime, până la tramvai, promiţându-şi ca, pe viitor, să facă cumpărăturile incognito, la hypermarket.

Despre sentimentul sacrului

Motto: Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii. 

 

– Dispare din oameni sentimentul sacrului – zise Avva Pafnutie, clătinând din cap. Dacă-i întrebi, pentru ei Dumnezeu-Tatăl e un fel de cetăţean-administrator, la care te duci să-i ceri nişte bunuri de pe o listă.

– Un fel de magaziner – completă un ucenic.

– Magazi0ner! – corectă Avva. Întocmai. Iar Dumnezeu-Fiul e un fel de cetăţean de mâna a doua, care trebuie să sufere mult, că aşa scrie în fişa postului, la angajare.

– Un fel de Dorel – completă acelaşi ucenic. Din reclama…

– Iar Duhul-Sfânt… – continuă Avva Pafnutie, uşor iritat de completările neavenite.

– Un fel de… – îngână ucenicul, căutând o comparaţie cât mai potrivită.

– De fapt, la Duhul Sfânt nici nu prea se gândesc oamenii – încheie Avva Pafnutie, trăgând uşa chiliei după el, înainte să mai apuce ucenicul să mai zică ceva.

Cuvânt înainte

Întâmplându-se Fratele Andryusha în deşertul Llano Estacado şi necunoscând el pe nimeni acolo, rătăcind vreo două săptămâni în acea pustietate, din cauza căldurii şi a lipsei de provizii, până la urmă flămânzi şi însetă.

Apropiindu-se de el atunci un străin pe nume Avva Pafnutie, care nici acesta n-avea asupra lui apă ori alimente, ori vreun mijloc de transport, şi nici un adăpost neştiind, îi dete Fratelui Andryusha această povaţă bună:

– Bine este ca, în această lume, omul să nu rătăcească singur, ci să aibă alături un suflet prieten, care să-i fie aproape în caz de oarece nevoie.

Plăcându-i mult Fratelui Andryusha aceste înţelepte cuvinte, odată se ridică de la locul unde zăcuse cu gând să nu se mai scoale şi, văzând în această întâlnire o minunată purtare de grijă a Providenţei – care nu-l părăseşte niciodată pe creştin la greu  –  pe dată scoase din desagă o tabletă şi făcu un blog pe platforma wordpress, întru aducere aminte a celor ce sunt şi a celor ce va să vină despre minunatele întâmplări ale acestei prietenii nemaivăzute.