Pilda tânărului care voia să se eutanasieze

Un tată avea doi fii, cărora nu le spusese niciodată: ”sunteți penibili!”. Deși, uneori, poate erau.

Într-o zi, simțindu-se penibil, fiul cel mic se duse la tatăl lui și-i spuse: ”Tată, dă-mi partea mea de avere, căci vreau să mă duc într-o țară îndepărtată și să mă eutanasiez, căci mă simt penibil.” Degeaba încercă bătrânul să-l facă să se răzgândească, fiul cel mic era de neclintit. Întristat, merse cu el la un bancomat, scoase jumătate de pensie, i-o dădu și-i ură drum bun și să nu sufere prea mult când o veni clipa. Apoi plecă acasă.

Ajungând în țara care legalizase eutanasia din pricina demonilor de la conducere, fiul cel mic intră într-un local, căci flămânzise și însetase pe drum. Aici cheltui tot ce-i mai rămăsese din pensia tatălui, căci mâncarea și băutura erau foarte scumpe. De cazare nici nu se punea problema, așa că adormi cu capul pe masă, ca orice turist rătăcit prin părțile acelea.

Trezindu-se dimineață fără nici o lețcaie și fiind poftit pe ușă afară de către barman, fiul cel mic își veni în fire și-și spuse: ”câți dintre argații tatălui meu nu sunt mult mai penibili decât mine și, totuși, nu se gândesc să se eutanasieze. Mă voi scula, deci, și mă voi duce la tatăl meu, rugându-l să mă primească că pe unul dintre argații săi. Și, poate, mă va primi.

Cum mergea el, iată că tatăl său îl văzu de departe. Și, alergând, îi ieși înainte pe drum. Iar fiul cel mic, căzându-i la picioare, îi spuse: ”Tată, am greșit înaintea Cerului și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău! Primește-mă ca pe unul dintre argații tăi, ca pe cel mai penibil dintre ei și să mergem acasă!

Și, mergând acasă, eutanasiară vițelul cel gras, încingând o petrecere împreună cu fiul cel mare, argații și toate rubedeniile, jurându-se să nu mai pună vreodată piciorul, vreunul dintre ei, în țara cea condusă de demoni.

Advertisements