Ucenicul Inochentie se descurcă într-o situație delicată

Însoțindu-l pe Avva Pafnutie cel Nou, în timpul participării sale anuale la Congresul ONU, se întâmplă ca, pe aeroport, Ucenicul Inochentie să fie asaltat de niște chestiuni urgente, telurice. Nu-i vorbă, amestecase un meniu KFC cu Cola și un milkshake, dar parcă nu se așteptase la o reacție atât de furibundă.

Ajuns în fața grupurilor sanitare, descoperi cu surpindere că cel de bărbați era ocupat de bărbați, cel de femei era plin de femei, iar în cel pentru persoane cu handicap se blocaseră niște est-europeni care nu încăpuseră în fumoar. Cu broboanele de sudoare șiroindu-i pe față, Ucenicul Inochentie se îndreptă către a patra ușă, pe care era reprezentat – stilizat – un androgin călare pe un inorog, ce pășea falnic pe un curcubeu ce izvora dintr-o piramidă având un ochi deschis în vârf. Deasupra tuturor trona efigia unui țap, susținută de silueta Munților Stâncoși, chipurile cioplite în stâncă ale celor patru președinți zâmbind îngăduitor din fundal. Decis să ignore, până la rezolvarea situației, semnificația tuturor acestor simboluri esoterice, Ucenicul puse mâna pe clanță și păși hotărât Înăuntru.

La prima vedere, părea o cabină WC obișnuită.

La a doua vedere, constatai că, în locul vasului WC era montată chiuveta, în locul chiuvetei era montat pisoarul, iar în locul pisoarului era montat vasul WC, perpendicular pe perete.

La a treia vedere observai că lipsea hârtia igienică. Apoi îți aminteai de est-europenii blocați în cabina pentru persoane cu handicap și te linișteai: măcar pentru asta exista o explicație.

Cum nu s-a văzut, încă, o inițiativă a administrației americane la care românul să nu știe să se adapteze, Ucenicul Inochentie se ghemui într-un colț, în poziția strămoșească, mulțumind Cerului că reminiscențele de protestantism le-au împiedicat pe gazdele sale să monteze o ușă transparentă la grupul sanitar destinat persoanelor trans-umaniste.

Advertisements