Ucenicul Inochentie îl surprinde pe Avva Pafnutie

Întors după o călătorie în oraş, Ucenicul Inochentie îl surprinse pe Avva Pafnutie – ce desfăcea meticulos pungile cu cumpărături şi le orânduia în cămară – cu următoarea remarcă:

– Ştii, Avvă, mi se pare că, dintre toţi oamenii, numai taximetriştii mai sunt creştini adevăraţi.

– Cum aşa? – întrebă Avva Pafnutie, ridicând uşor din sprâncene, a mirare.

– Păi, numai ei par a mai ţine cont de îndemnul Mântuitorului de a deveni pescari de oameni – răspunse Ucenicul Inochentie, trecându-i un săculeţ de cartofi.

Advertisements

Avva Pafnutie lămureşte Ucenicului Inochentie unele din cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul

Nedumerit fiind, Ucenicul Inochentie îl întrerupse pe Avva Pafnutie din pitrocitul verzei, punându-i următoarea întrebare:

– Spune-mi, Avo, ce a vrut să spună Sfântul Ioan Botezătorul prin cuvintele: “iar eu nu sunt vrednic să mă plec să-I dezleg curelele încălţămintei”?… Mi-am frământat mult cugetul, dar nu reuşesc să găsesc adevăratul sens al acestei vorbe.

– Vrea să zică – spuse Avva Pafnutie, ştergându-şi mâinile într-un ştergar – că, deşi Mântuitorul a venit în mijlocul oamenilor, aceştia nu trebuie să se tragă de şireturi cu El.

Democraţie şi creştinism în viziunea avvei Pafnutie

Întâlnind, în peregrinările sale, sediul  unui partid ce-şi spunea “creştin şi democrat”,  Avva Pafnutie rămase cu mirare mare, nevenindu-i să creadă ce fel de oameni or fi fiind înăuntru.

– Trebuie – spuse Avva în sine-i – că aceştia sunt mai mari decât sfinţii şi, poate, chiar decât îngerii cei fără de prihană!

– Cum aşa, avvo?… – întrebă un trecător, curios.

– Păi, creştinismul este total opus democraţiei – lămuri Avva Pafnutie. Democraţia înseamnă dictatura majorităţii, pe când creştinism înseamnă dictatura Binelui. Să nu uităm că pe Mântuitorul democraţia L-a urcat pe cruce – prin glasul poporului, şi Binele – adică Viaţa care era cu El – L-a Înviat, scoţându-l din mormântul care nu-L putea cuprinde. Arareori majoritatea este de partea Binelui, de cele mai multe ori este împotrivă, aşa se explică că, lângă cruce, de pildă, Mântuitorul era singur, urmat numai de Maica Lui şi de un singur ucenic.

De aceea am spus că cei dinăuntru trebuie să fie mai mari decât sfinţii: dacă au reuşit să împace majoritatea cu Binele absolut, e minune nemaivăzută, dintre cele mai mari…