Cum l-a învăţat Avva Pafnutie pe Avva Varsanufie calea smereniei celei adevărate

În tinereţile sale, Avva Varsanufie era cu totul altfel de cum îl ştim astăzi. Mereu serios, chiar aspru, postitor înfocat şi nelipsind vreodată de la sfintele slujbe, Avva Varsanufie începuse a-şi croi o cale care impunea respect novicilor, admiraţie mirenilor şi ilaritate bătrânilor, în ceasurile lor de taifas.

Cum anii treceau şi Avva Varsanufie nu dădea semne de îndreptare, sorţii căzură pe Avva Pafnutie, să-l aducă pe calea bună.

Socotind el în fel şi chip cum să facă, în cele din urmă primi cerească inspiraţie şi ticlui un plan ce avea să-i asigure, negreşit, izbânda.

Astfel, la ora mesei, ceru să-i servească el pe fraţi şi, încingându-se cu şorţul de bucătar, trecea pe la fiecare la masă, dându-i porţia cuvenită. Ajung în cele din urmă la Avva Varsanufie, Avva Pafnutie luă, cu un aer grav,  o măsură mare de fiertură cu polonicul, i-o puse în farfurie şi-i zise:

– Poftim, Avvă, ia de gustă nişte nutrienţi.

După o jumătate de ceas, când râsetele se mai potoliră, ştergându-şi lacrimile care-i udaseră barba, Avva Varsanufie se prăbuşi în braţele Avvei Pafnutie, rugându-se pentru iertare şi îndreptându-se foarte din acel moment.

Advertisements