Pilda samariteanului milostiv, dar prudent

Coborând, într-o sâmbătă, un samaritean de la Hârlău spre Pașcani, cu gând să se ducă la Iași, la mall, se întâmplă de văzu de-a stânga drumului un bărbat căzut între femei, iar – de-a dreapta drumului – un bărbat căzut între tâlhari.

Milostiv din fire și fiind întotdeauna gata să săvârșească o faptă bună, pentru a aduna comori în Cer, dar fiind și un practicant al virtuții prudenței, îl înșfăcă pe omul căzut între tâlhari și, înghesuindu-l pe acesta pe bancheta din spate a mașinii, porni cu scârțâit mare de roți, lăsându-l pe cel căzut între femei la mila Proniei, ca fiind singura care îl mai putea ajuta în situația în care era.

Pilda teroristului căzut între tâlhari

Rugat fiind să se pronunțe în chestiunea imigrației musulmane în Europa, Avva Pafnutie spuse următoarea pildă:

Pilda teroristului căzut între tâlhari

Într-o dimineață de noiembrie, un samaritean cobora pe un drum de munte, cu gând să se ducă la oraș, la târg. La o cotitură a drumului, dădu peste un terorist musulman ce căzuse între tâlhari. Pe dată coborî de pe măgăruș și, scoțând de la oblâncul șeii cele necesare, îi obloji rănile și-i dădu să mănânce și să bea. Apoi, pentru că se lăsa un frig pătrunzător, îl convinse pe terorist că vesta cu explozibil nu-i ține de cald și i-o înlocui cu una din lână moale, țesută în casă, iar în picioare, în locul bocancilor militari, îi puse o pereche de opinci de iarnă din blană de miel, albe și curate ca niște scutece de sugar nefolosite. Apoi, făcând semnul crucii asupra acestuia, îl lăsă în pace și plecă în treaba lui.

Trecură mai multe săptămâni și, trecând din întâmplare pe același drum, odată se pomeni samariteanul nostru cu câteva sute de teroriști înarmați până-n dinți, care-l încojurară din toate părțile. Și, punând mâna samariteanul nostru pe un bucium din lemn, sună în el de trei ori și pe dată începură a coborî de pe toate povârnișurile sute de ciobani încărcați cu veste din łână, pieptare, opinci, izmene și alte lucruri de trebuință pe timp de iarnă. Și, schimbându-le cu armele teroriștilor, făcură din acestea o movilă mare, pe care o acoperiră cu pământ, pe care o numiră Movila Teroristului. Și se făcu acolo o scenă mare, din lemn de brad, și se hotărî în țară că numai acolo au voie să-și țină maneliștii concertele, pentru că, de groaza exploziei, nimeni nu îndrăznea să calce pe acolo și astfel puteau cânta în pace, netulburați.

Și s-a dus vestea despre această faptă bună în întreaga Europă, și toți au rămas uimiți de înțelepciunea ce s-a dat samaritenilor care trăiesc în România.