Predica de Crăciun a Avvei Pafnutie

În zilele acelea, întâmplându-se Avva Pafnutie la un supermarket şi văzând mulţimea celor fără de păstor îmbulzindu-se din toate părţile, se sui pe un morman de cozonaci poleiţi, la ofertă, la 4 lei bucata cu rahat, şi le vorbi astfel:

– Creştini dumneavoastră! Aţi auzit la televizor, de la Fuego sau din alte părţi, că de Crăciun trebuie să fiţi mai buni, să vă schimbaţi viaţa în bine sau, mai savant, să-l aşteptaţi pe Iisus să se nască în inima voastră. Nu vreau să insist asupra stupizeniei de a-l asculta pe Fuego, nu de asta m-am căţărat aici, ci pentru a vă oferi răspunsul pe care-l căutaţi la întrebarea aceasta. Căci, oare, de ce aţi fi lăsat adăpostul cald al locuinţei şi aţi fi venit în acest depozit cu vânzare sordid, dacă nu pentru a afla cum puteţi să faceţi din inima voastră un staul în care să se nască Pruncul Iisus? E cu putinţă acest lucru în fapt, sau e numai o invenţie a poeţilor de mâna  a doua, de care profită trubadurii lacomi de bani, de mâna a şaptea?…

Zicând aceste cuvinte, Avva Pafnutie alunecă pe ambalajul de la o turtă dulce şi, în cădere, se prinse de un neon ce atârna din tavan. Cu ultimele puteri, strigă:

– Da, fraţii mei, este cu putinţă! Iisus se naşte în inimile noastre şi locuieşte în ele, în momentul în care mergem la biserică, ne spovedim şi ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Său! Aceasta e marea taină a Crăciunului, la care este invitat tot omul botezat, în aceste zile!

După care lampa cu neon se rupse, scufundând hipermarketul în beznă şi haos, aproape primordial.