Cum au scăpat Avva Pafnutie şi Fratele Andryusha de a fi convertiţi a doua oară în deşertul Llano Estacado

Călărind ei alături de Old Shatterhand, Winnetou şi ceilalţi cavaleri, odată se apucă Avva Pafnutie să înalţe rugăciuni de mulţumire, bătându-se cu pumnul în piept şi mulţumind Creatorului pentru toate binefacerile Sale aduse omenirii şi, mai ales, lui, păcătosului, căruia mare şi înfricoşată taină i-a încredinţat.

Tovarăşii de drum au rezistat cât au rezistat, apoi l-au împuns cu cotul pe cel mai greenhorn dintre ei să întrebe despre ce-i vorba.

După ce a ezitat cale de două mile, după obiceiul apaşilor mescaleros, avva Pafnutie le-a mărturisit însoţitorilor săi că ştie pe aproape o mare comoară, ascunsă celor nepricepuţi şi dezvăluită numai înţelepţilor. Mai concret, le-a spus că ştie în zonă o sumedenie de terenuri petrolifere, cu care se vor putea câştiga o mulţime de bani într-un viitor nu prea îndepărtat, în care se vor putea îngrămădi herghelii întregi de cai într-o cotigă nu mai mare decât un butoi de bere nemţească, amară şi rece.

După cum era de aşteptat, la auzul acestei veşti, Old Shatterhand şi Winnetou s-au îndepărtat, dezgustaţi de mercantilismul est-european, iar ceilalţi s-au risipit care încotro, în căutarea câmpurilor petrolifere, măcar că nu ştia nici unul dintre ei cum arată acestea.